PUȚINTÉL¹ adv. Diminutiv al lui puțin ¹. 1. v. puțin¹ (1). Cînd te duceai acolo erai cuprins de respect și puțintel de frică, PAS, Z. I 207. Obrazul muntencei se însenină puțintel. SADOVEANU, B. 166. Cade-n brînci și se ridică Dînd pe ceafă puțintel Toată lîna unui miel, O căciulă mai voinică Decît el. COȘBUC, P. I 225. 2. v. puțin¹ (II). Se odihnește puțintel. SADOVEANU, O. VII 52.