puzzle s. (cuv. engl.) ♦ 1. Joc, la origine englezesc, alcătuit din fragmente decupate care trebuie așezate în așa fel încât, îmbinate, să alcătuiască o imagine ◊ „Cel mai mic tren din lume [...] un miniplanetariu, o miniroată și un puzzle (joc de răbdare) cu 3000 de piese componente – acestea sunt doar câteva din noutățile prezentate la cel de-al 23-lea târg internațional desfășurat recent la Nürnberg (R.F.G.).” I.B. 1 IV 72 p. 6. ◊ „Am amintit de toate acestea (care nu răpesc cititorului nimic din plăcerea vizionării sale viitoare, căci interesul rămâne acel al trebii de detectiv și al reconstituirii unui puzzle) – pentru a marca originalitatea «cazului».” R.lit. 18 XII 75 p. 17. ◊ „T.C. reconstituie ca într-un joc de puzzle avatarurile Cetățeanului Kane.” R.lit. 3 VIII 78 p. 9. ◊ „Să reunim piesele acestui puzzle.” R.lit. 30 VIII 90 p. 2. ♦ 2. (fig.) Amestec de elemente eterogene ◊ „Un film important în puzzle-ul cinematografic.” D. 146/95 p. 8 [pron. pazl] (cf. fr. puzzle; PR; DN3, DEX-S)