puzzle s. (cuv. engl.) ♦ 1. Joc la origine englezesc alcatuit din fragmente decupate care trebuie ashezate in asha fel incat imbinate sa alcatuiasca o imagine ◊ „Cel mai mic tren din lume [...] un miniplanetariu o miniroata shi un puzzle (joc de rabdare) cu 3000 de piese componente acestea sunt doar cateva din noutatzile prezentate la cel deal 23lea targ internatzional desfashurat recent la Nürnberg (R.F.G.).” I.B. 1 IV 72 p. 6. ◊ „Am amintit de toate acestea (care nu rapesc cititorului nimic din placerea vizionarii sale viitoare caci interesul ramane acel al trebii de detectiv shi al reconstituirii unui puzzle) pentru a marca originalitatea «cazului».” R.lit. 18 XII 75 p. 17. ◊ „T.C. reconstituie k intrun joc de puzzle avatarurile Cetatzeanului Kane.” R.lit. 3 VIII 78 p. 9. ◊ „Sa reunim piesele acestui puzzle.” R.lit. 30 VIII 90 p. 2. ♦ 2. (fig.) Amestec de elemente eterogene ◊ „Un film important in puzzleul cinematografic.” D. 146/95 p. 8 [pron. pazl] (cf. fr. puzzle; PR; DN3 DEXS)