putzín a adj. (cp. cu lat. *putinus orĭ *paucinus d. paucus putzin). In mica cantitate nitzel o leaca nu mult: putzinĭ oamenĭ banĭ; putzina apa lume. Adv. A vorbit a mincat a ploŭat putzin. S. n. fara pl. Cantitate mica: maĭ bun e putzinu sigur de cit multu nesigur. Cel putzin macar minimum in tot cazu: eraŭ cel putzin zece (in Munt. shi pe putzin: era pe putzin o mie). Om putzin la minte prost. Putzin la trup scund mic. Pe (saŭ cu) putzin pe (saŭ cu) putzinĭ banĭ orĭ pe putzine foloase: a vinde a te multzumi pe (saŭ cu) putzin. In nord putzun.