putzín (putzina) adj. Insuficient redus. Mr. p(u)tzin psin megl. putzǫn istr. putzin. Origine obscura. Provine fara indoiala din radacina expresiva *pitz cf. putza dar der. nu este clara. Cf. lat. med. pusinnu pittinus „mic” shi toate cuvintele romanice care exprima aceasta idee shi care in general sint putzin clare. Pentru comparativul mai putzin cf. sard. prus pagu < plus paucum. In general se incearca sa se explice acest cuvint in doua feluri: pornind de la paucus prin intermediul unui der. *paucinum (Cipariu Gram. II 347; Pascu I 150) sau pornind de la putus prin intermediul lui *putinus (Meyer IF VI 122; Candrea Rom. XXXI 314; Pushcariu 1418; Loewe 57; REW 6550). Der. putzintel (f. putzintea putzintica) adj. (nitzel) probabil forma disimilata a lui *putzincel (Pushcariu Dacor. I 326); putzinatate (var. putzinime putzintime) s. f. (cantitate mica); imputzina vb. (a reduce a micshora).