Definitzia cu ID-ul 506154:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pútred (pútreda) adj. Stricat descompus. Mr. megl. putrid. Lat. pūtrῑdus (Pushcariu 1420; REW 6877) conservat numai in rom. (Rosetti I 171). Der. putrezi (var. inv. putredi Mold. putradesc) vb. (a se descompune); putrejune (var. putreziciune) s. f. (putrefactzie); putregai (var. putrigai) s. n. (lemn putred putreziciune) unde g apare k in mucegai (Tiktin) in locul lui j din putrejune cf. repezi › repejune › repegush (dupa Pushcariu 1421 dintrun lat. *pūtrῑcus explicatzie care ar fi insuficienta); putregai vb. (a se putrezi); putregaios adj. (putrezit de jumatate mincat de carii); putrezitor adj. (care putrezeshte); putrezitura s. f. (putrefactzie). Der. neol. (din fr.) putrefactzi(un)e s. f.; putrescibil adj.; imputrescibil adj.