PUTOÁRE (2) putori s. f. 1. Miros urit greu neplacut; duhoare. El lua perii shii baga in foc. Insa ea simtzi putoarea. RETEGANUL P. IV 57. Putoarea leshurilor putrezinde te ametzea. NEGRUZZI S. I 291. 2. Nume dat unui om lenesh murdar depravat. Se duce la putoarea ei de ibovnic shi i duce o bautura cu care il mai tzine cu nitzica viatza. GORJAN H. I 76. Sa ma duc la shezatoare Sa nu zica cas putoare. BIBICESCU P. P. 185.