PUTÍNTZA putintze s. f. 1. Posibilitate capacitate de a face ceva. ◊ Loc. adv. Peste putintza = imposibil (de realizat); mai presus de puterile cuiva. Cu putintza = posibil. Dupa putintza = potrivit cu mijloacele sau cu posibilitatzile cuiva. ◊ Expr. A fi (sau ai fi cuiva) cu putintza (sa...) = a(i) fi posibil a (se) putea (sa...) Cel mai... cu putintza = cel mai... posibil extrem de... in cel mai inalt grad. A face tot cei sta in putintza = a face tot ce poate a depune toate eforturile. A fi in putintza cuiva sa... sau ai sta (cuiva) in putintza = a corespunde cu posibilitatzile de realizare ale cuiva. Fara putintza de... = fara a putea sa... 2. (Fiz.; inv.) Putere. Lat. potentia.