PURTÁRE purtari s. f. Actziunea de a (se) purta shi rezultatul ei. 1. Fel mod de a se purta; conduita. Am invatzat cit am colindat prin lume purtarile cele frumoase. CARAGIALE S. N. 19. Din inima lor nu sa shters purtarea necuviincioasa a spinului. CREANGA P. 209. Draga schimbatzi purtarea Daca vrei sa fii a mea! JARNÍKBIRSEANU D. 422. ◊ Expr. Ashi lua nasul la purtare v. lua. Compus: bunapurtare v. bun⁴. 2. Ducere carat (pe umeri sau pe bratze). Co sa facem do plimbare Cam in chip de vinatoare. Dupa pasari galbioare Cas bune la mincare SHi ushoare la purtare. ANT. LIT. POP. I 366. ◊ Expr. Purtare de grija v. grija. 3. (In locutziuni shi expresii) Loc. adj. De purtare = (despre imbracaminte sau incaltzaminte) de toate zilele de lucru; (rar despre animale) de munca de tractziune. Grigore era plictisit... din pricina Nadinei care fiind amatoare de iutzeala nu ar fi multzumita sa o plimbe cu caii de purtare. REBREANU R. I 214. ◊ Expr. A lua (un lucru) la purtare = a incepe sa intrebuintzezi (un lucru) in mod obishnuit zilnic. A luat la purtare hainele cele noi.