purtá (pórt purtát) vb. 1. A duce. 2. A transporta a conduce. 3. A dirija a administra a guverna. 4. A trage dupa sine a tzine a poseda. 5. A pune pe sine a folosi a imbraca. 6. A imbraca pe altcineva a intretzine (un fiu o femeie etc.). 7. A impinge a determina. 8. A sustzine a sprijini. 9. (Refl.) A merge a se mishca. 10. (Refl.) A se comporta. Mr. portu purtare megl. istr. port. Lat. portāre (Pushcariu 1357; CandreaDens. 1483; REW 6672) cf. it. portare prov. cat. sp. port. portar fr. porter. Der. purtare s. f. (actziunea de a se purta; conduita); purtaretz adj. (ushor de purtat; inv. mobil nestatornic; de toate zilele curent); purtat adj. (dus transportat; uzat; experimentat invechit); purtator s. m. (aducator) care CandreaDens. 1484 shi REW 6674 il deriva direct din lat. portātor; nepurtat adj. (nefolosit); prepurta vb. refl. (Banat a plimba). Der. neol. porto s. m. din germ. Porto; portaltoi s. n. (planta care poarta altoiul) dupa fr. portegreffe; portdrapel s. m. (stegar) din fr. portedrapeau; por(t)moneu s. n. din fr. portemonnaie; portofel s. n. dupa fr. portefeuille prin intermediul ngr. πορτοφόλι dublet al lui portofoliu s. n. (functzie ministeriala titlu); porttzigar s. n. inv. din fr. portecigares; porttzigareta s. f. din fr. portecigarettes; portvizit s. n. din fr. portevisite; importa vb. din fr. importer; important adj. din fr. important; importantza s. f. din fr. importance; deporta vb. din fr. déporter; comporta vb.; suporta vb.; reporta vb.; transporta vb. etc.