PURIFICÁRE purificari s. f. Actziunea de a (se) purifica shi rezultatul ei; indepartarea elementelor straine dintro substantza. ♦ Curatzirea unei limbi de cuvinte sau expresii considerate straine. Daca este impotriva purificarii «absolute» a limbii de elemente straine Eminescu. admite... o purificare moderata. IBRAILEANU SP. CR. 159. ♦ Fig. Innoire. Vreau sami leg numele de o opera de purificare. C. PETRESCU C. V. 108.