PÚRICE purici s. m. (SHi in forma purece) 1. Insecta mica de culoare neagracafenie care traieshte k parazit hraninduse cu singele supt din corpul omului sau ai unor animale (Pulex irritans). Un purice sari de pe minica ciobanului pe spinarea magarului shishi facu un locushor sub o incretzitura a poclazii. GIRLEANU L. 27. Elefantul tzi se parea purece pe linga acest cucosh! CREANGA P. 68. ◊ Expr. Cit puricele = foarte mic. A i se face (cuiva) inima cit un purice se spune cind cineva se simte in mare primejdie este foarte speriat se teme peste masura. Viteazului care priveghea i se facu mima cit un purice. ISPIRESCU L. 200. A nu face (multzi) purici (undeva sau cu cineva) = a nu zabovi a nu ramine mult (undeva) a nu face isprava intrun loc; a nu se tzine de o treaba a nu fi statornic. Marinarii nu fac purici nicaieri. BART E. 219. Cu capsomanul asta de Ianulea mult nam sa mai fac purici. CARAGIALE O. III 37. Iarna ce mai puteam invatza; iar vara nu faceam purici multzi la shcoala. CREANGA O. A. 287. Mincatear puricii! = imprecatzie glumeatza. Om bun mincatear puricii sa te manince! CREANGA O. A. 200. (In basme) De cind (sau pe cind) se potcovea puricele = foarte demult. A fost odata k niciodata... de cind se potcovea puricele la un picior cu nouazeci shi noua de oca de fier shi sarunca in slava cerului de ne aducea poveshti. ISPIRESCU L. 1. 2. Paduche (2). 3. Nume dat mai multor specii de insecte mici care traiesc pe frunzele plantelor. 4. (La pl.) Cuie mici cu floarea mare folosite in tapitzerie in cizmarie etc. 5. (La pl.) Puncte negre care apar pe tzesaturile crude de bumbac rezultate din resturi de semintze care adera la fibre shi care prin albirea tzesaturilor nu se mai observa. 6. (La pl. determinat prin «de mamaliga») Scorniri. 7. (Tehn.) Fiecare dintre bucatzile mici de piatra de beton sau de otzel care se ashaza pe fundul cofrajului sub armaturi pentru a le mentzine la distantza de acesta. Variante: púrece púrec (EMINESCU O. I 48) púric (EMINESCU O. I 87) s. m.