púrice (púrici) s. m. 1. Insecta parazitara (Pulex irritans). 2. Joc care consta in a prinde din zbor o minge. 3. Culoare la cartzile de joc reprezentata la scara redusa la coltzul cartzilor. 4. Cuishor tzinta de batut pingele. Var. puric purec(e). Mr. puric megl. puric puritze istr. purec. Lat. pūlĭcem (Pushcariu 1408; CandreaDens. 1479; REW 6816) cf. vegl. pulko it. pulce (mil. püres logud. púlige) port. piuse fr. puce cat. pussa sp. port. pulga. Der. purica (var. pureca mr. puric) vb. (a curatza de purici; a examina a recunoashte) din lat. pūlĭcāre (Densusianu Hlr. 165; Pushcariu 1407; CandreaDens. 1479; REW 6817) cf. logud. puligare shi probabil it. piluccare cat. pellucar fr. éplucher; puricarie s. f. (multzime de purici); puricaritza (var. puricica puricioasa) s. f. (planta Pulicaria vulgaris); puricash s. m. (insecta Podura nivalis); puricatura s. f. (bataie); puricel s. m. (cuishor; pl. terci de malai cu grasime sau unt); purici vb. (a bate tzinte; Mold. a asheza birnele care dupa tencuiala formeaza peretele casei tzaraneshti); puricos adj. (cu purici). Din rom. provine mag. purecsa (CandreaDens. 1479).