pup (púpi) s. m. 1. Boboc mugure. 2. Piine coapta in spuza. 3. Zbirciog (Morchella). 4. Pistrui alunitza. 5. Model de cusatura in cerc. Creatzie expresiva var. a lui pop cf. coc. Der. din sl. pąpū „buric mugure” (Miklosich Slaw. Elem. 42; Cihac II 299; Byhan 326; Tiktin) cf. bg. rus. pup sb. cr. pup(a) ar explica numai primul sens. Der. din lat. pŭppa „titza mugure” (Pushcariu 1403; REW 6854) nu pare mai convingatoare; coincidentzele se explica prin izvorul comun expresiv cf. ngr. πούπη „cocoasha” alb. pupë „motz”. Der. pupa vb. (a saruta; familiar a obtzine a capata) cuvint infantil shi familiar a carui der. din lat. *pŭppāre „a suge” < pŭppa „sin” (Pushcariu Cov. Lit. 1905 299; Pushcariu 1403; CandreaDens. 1475; REW 6854; Pascu Arhiva XVI 1905) cf. it. poppare pare improbabila; pupat (var. familiara pupic pupui) s. n. (sarut); pupacios (var. pupator) adj. (care saruta mult); pupatura s. f. (sarut); impupi vb. (Trans. a incoltzi a inmuguri); pupuica s. f. (vlastar puicutza) contaminare a lui pup cu puica; popui s. n. (Trans. cocoasha) care Tiktin shi Candrea il puneau in legatura cu mag. pup; pupai vb. (a face k pupaza; a flecari a cleveti); pupui vb. (a shopti). Cf. pop pupaza.