punte (< it. ponte; passaggio; fr. pont transition mélodique; engl. bridge passage; germ. Überleitung) subsectziune a formei de sonata* in cadrul expozitziei* shi al reprizei* a carei functzie este tranzitzia tonala shi tematica intre tema* intai shi tema a doua. In majoritatea sonatelor anterioare lui Beethoven (la Ph. Em. Bach Haydn Mozart) tranzitzia tonala intre cele doua teme este efectuata de o coda* melodica a primei idei. La Beethoven p. se amplifica shi se structureaza astfel: a) o sectziune constanta tonal; b) o sectziune modulanta (v. modulatzie); c) uneori expunerea unei teme proprii urmata de continuarea procesului modulatoriu pana la atingerea tonalitatzii (2) ideii secunde; d) pedala (2) pe dominanta* tonalitatzii celei dea doua teme. In expozitzie p. efectueaza tranzitzia la tonalitatea dominantei (sau a relativei* majore) in timp ce in repriza in sectziunea b se realizeaza o inflexiune modulatorie pentru k in sectziunea d sa se cadentzeze [v. cadentza (1)] pe dominanta tonalitatzii initziale.