PUNCT s. n. 1. element fundamental in geometrie reprezentat de intersectzia a doua linii. ◊ punct de incidentza = locul in care raza incidenta intalneshte raza reflectata. ◊ semn mic shi rotund k o impunsatura de ac. ◊ a pune punctul pe i = a ataca esentzialul intro problema a spune ce era mai important. 2. loc determinat in spatziu in care se afla sau se intampla ceva. ◊ punct medical = serviciu medical organizat cat mai aproape de locul de munca (uzina shantier etc.). ◊ loc pe un aerodrom unde sta echipa de elevi repartizatzi pentru zbor aceluiashi instructor. ◊ punct cardinal = fiecare dintre cele patru directzii principale ale orizontului considerate in raport cu axa polilor; punct de aplicatzie = locul delimitat de pe cuprinsul unui corp asupra caruia se exercita o fortza. 3. loc regiune parte. 4. valoare a unei marimi la care se produce un fenomen specific. ◊ punct critic = stare critica; punct mort = a) moment in care o piesa a unui mecanism ishi inceteaza mishcarea; b) momentul cand organismul sportivului in timpul unei competitzii din cauza suprasolicitarii nu mai raspunde cu promptitudine cerintzelor. 5. unitate numerica luata k baza de clasificare in special in sport in jocuri de societate etc. 6. semn de punctuatzie mic shi rotund (.) care se pune la sfarshitul unui enuntz pentru a marca o pauza o abreviere sau in matematica dupa o cifra insemnand efectuarea unei inmultziri etc. ◊ punct de ochire = locul din tzinta in care tragatorul potriveshte linia de ochire; punct tipografic = unitate de masura a lungimii folosita pentru materialul tipografic egala cu 0376 mm. ◊ pata mica rotunda pe un fond alb de culoare. 7. model al unei broderii dantele cusaturi etc. 8. parte diviziune fragment dintrun intreg; capitol; paragraf. 9. chestiune problema. ◊ punct de vedere = aspectul sub care este privita o problema mod de gandire parere; punct de onoare = ceea ce constituie mandria cuiva angajeaza onoarea acestuia; a fi pe punctul de a... = a fi gata sa... 10. aspect ipoteza situatzie; faza treapta perioada. ◊ a pune ceva la punct = a) a regla a repara ceva; b) a aranja lucrurile cum trebuie; a pune pe cineva la punct = ai da cuiva o lectzie de buna cuviintza a admonesta. (< lat. punctum dupa fr. point)