PUNCT s.n. I. 1. Element fundamental al geometriei reprezentat de intersectzia a doua linii. ◊ Punct de incidentza = locul in care raza incidenta intalneshte raza reflectata. ♦ Semn mic shi rotund k o impunsatura de ac. 2. Loc determinat in spatziu in care se afla sau se intampla ceva. ♦ Loc pe un aerodrom unde sta echipa de elevi repartizatzi pentru zbor aceluiashi instructor. ◊ Punct cardinal = fiecare dintre cele patru directzii principale ale orizontului considerate in raport cu axa polilor; punct de aplicatzie = locul delimitat de pe cuprinsul unui corp asupra caruia se exercita o fortza. 3. Loc regiune parte. 4. Temperatura la care un corp ishi schimba starea. ◊ Punct mort = a) momentul in care o piesa a unui mecanism ishi inceteaza mishcarea; b) momentul in timpul unei competitzii cand organismul sportivului din cauza suprasolicitarii nu mai raspunde cu promptitudine cerintzelor. 5. Unitate numerica luata k baza de clasificare in special in sport. II. 1. Semn grafic mic shi rotund care se pune la sfarshitul unei fraze pentru a marca o pauza etc. ◊ Punct tipografic = unitate de masura a lungimii folosita pentru materialul tipografic egala cu 0376 mm. 2. Parte diviziune fragment dintrun intreg; capitol paragraf. 3. Chestiune problema. ◊ Punct de vedere = aspectul sub care este privita o problema mod de gandire parere. 4. Aspect ipostaza situatzie; faza treapta perioada. [Pl. te (inv.) turi var. punt s.n. / < lat. punctum cf. fr. point it. punto].