púlbere (púlberi), s. f. – Praf. – Mr. pulbire. Lat. pŭlvĕrem (Pușcariu 1397; Candrea-Dens., 1458; REW 6842), cf. vegl. pulvro, it. polvere, prov. poldra, fr. poudre, sp. port. pólvora; dintr-o formă metatetizată *plŭvĕrem, alb. pljuhur, sard. piuer. – Der. pulberărie, s. f. (fabrică, depozit de muniții); împulbera, vb. (a se prăfui). Cf. spulbera.