púi (púi) s. m. 1. Progenitura de pasare mai ales de gaina. 2. Catzelush. 3. Nevirstnic tinar. 4. Vlastar mladitza. 5. (Trans.) Samintza bob. 6. Fiu odrasla de... 7. Pernitza. 8. Model de cusatura pe i shi pe camashi. 9. (Banat Trans.) Laditza cutiutza. 10. Petic intre picioare bazon tur de indispensabili. 11. Bulina picatzea. 12. Actziune dintro noua emisiune avind un curs mai scazut. Mr. pu(i)l’u megl. pul’u istr. pul’. Lat. pŭllus probabil prin intermediul formei vulgare *pŭlleus (Pushcariu 1395; CandreaDens. 1454; REW 6826) cf. mil. pui püi alb. puljë bearn. pul’. Se poate pleca shi direct din pŭllus (› it. sp. port. pollo prov. pool fr. poule); › rom. *pul cu pierderea finalei la pl. k in copil pl. copii; in acest caz sing. pui ar fi o forma reconstituita dupa pl. Der. pui interj. (serveshte pentru a chema gainile); pu(i)etz s. m. (mladitza pomishor); pu(i)ezi vb. refl. (a se inmultzi a prolifera) probabil de la a puia plecinduse de la prezentul puiez (dupa Scriban vb. provine din poedie „multzime” solutzie indoielnica); puia (var. impuia) vb. (a fata a nashte a face; a face oua mai ales despre insecte; refl. a se inmultzi a prolifera; a mizgali; a ametzi a asurzi); pui vb. (a copili porumbul; refl. a se impreuna despre ciini shi lupi; a prolifera); puiac s. m. (catzelandru; arpagic); puiag s. n. (Trans. podul grajdului); puiagaia s. f. (joc de copii care prezinta lupta closhtii cu uliul); puiandru s. m. (pui mare catzelandru; mladitza); puiat s. n. (reproductzie perioada de imperechere la animale); puica s. f. (pui de sex feminin gaina tinara gaina pina la un an; boaba de porumb ramasa neinflorita dupa ce sau facut floricele; copiletz bobocel tinara cu aspect placut; iubita termen de adresare catre femeia iubita; prietena fetitza bobocel) cu suf. dim. k cf. mr. megl. pul’k; puicutza (var. puiculitza puiculeana puichitza) s. f. (puica iubita); puiete s. m. (rasad planta tinara) cf. puetz; puios adj. (prolific); puishor s. m. (pui; puica; pernutza; Mold. mushchiuletz de porc; Trans. Mold. cusatura decorativa pe i camashi etc.); puit s. n. (imperechere); puitza s. f. (Mold. haita de ciini care urmaresc o catzea in calduri); puitza vb. refl. (a se inmultzi a se reproduce). Din rom. provin bg. puika sb. pujka rut. puljka alb. puljkë toate cu sensul de curca (Meyer 356; Candrea Elemente 405; CandreaDens. 1454; Capidan Raporturile 217) mag. puj pulyka puykuca sas. pujka. Cf. pula.