PUFAÍ púfai vb. IV. Intranz. 1. A respira greu a sufla cu zgomot pe nari. Domnul Mihalache pufaie pe nas. PAS Z. I 154. Caii... rontzaiau citeo buruiana shi pufaiau cu narile in frunzele uscate de pe jos. VLAHUTZA O. A. III 55. ◊ Tranz. Pufai printre mustatzi un oftat stingaci shi ridicul. DELAVRANCEA S. 147. ♦ Fig. (Despre locomotive) A evacua aburul cu zgomot. Locomotiva trecu pe linga ei pufaind. MIHALE O. 296. Trenuri trec in shiruri lungi pe malurile apei cu locomotivele pufaind shi cu sute de capete omeneshti ivite la ferestre. BOGZA C. O. 250. 2. A fuma aspirind shi dind afara fumul cu un zgomot infundat; a picii. Scoate o tzigara din buzunarul flanelei o aprinde shi pufaie. STANCU D. 313. Grav cu mustatzile rase in fatza unui maldar de gazete straine mai cit cearshaful pufaia dintro havana. VLAHUTZA O. A. 261 ◊ Tranz. Omul barbos pufaie tutun. STANCU D. 521. ♦ (Despre lulea) A scoate fum. Sa umplut de fum casa. Doua lulele pufaie. STANCU D. 103. Variante: bufaí (POPA V. 214) pufuí puhuí (DELAVRANCEA S. 96) vb. IV.