PRĂDĂTÓR, -OÁRE, prădători, -oare, s. m. și f. (Rar) 1. Cel care pradă, care jefuiește. Aidi la Fulga Ăl bătrîn, ăl bătrîn, ăl de demult, Prădător de nouă țări, înșălător de nouă domni! PĂSCULESCU, L. P. 297. 2. (Regional) Risipitor, cheltuitor. Și ți-i beutor bărbatu; Beutor și prădător Și la lucru n-are spor! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 185.