prădător, ~oare [At: PSALT. 285 / Pl: ~i, ~oare / E: prăda + -tor] 1-2 smf, a (Îrg) (Persoană, colectivitate, armată etc.) care jefuiește, mai ales în timp de război. 3-4 smf, a (Persoană) care fură Si: jefuitor, (îvr) pradnic. 5-6 smf, a (Om) rapace. 7 a (Reg; d. oameni) Care risipește Si: cheltuitor, risipitor. 8 smf (Îvr) Persoană care subjugă Si: înrobitor.