prunc m. (lat. proventus lucru provenit progenitura puĭ trecind pin fazele *proent *pruínt *prunt [de unde vine ung. poronty porongy] apoĭ prunc dupa junc. Cp. cu crunt). Copil maĭ ales care suge inca saŭ e tzinut in bratze. Dim. pruncushor ulétz pruncútz. Fem. prunca pl. e copila fetitza (Trans. P. P.).