prunc (prúnci) s. m. Copil mic. Origine incerta. Pare sa duca spre un sl. *prątče dim. al lui prątŭ „nuielusha” cf. bg. pračica pračka sb. prut(ka) „nuia”. In acest caz rezultatul initzial din rom. ar fi *prunci cu sing. reconstituit dupa pl. Pentru semantism cf. mladitza vlastar sp. vástago. Celelalte explicatzii nu sint convingatoare: din mag. poronty „cuibar” < sl. porodŭ „nashtere” (Cihac II 522; Tiktin); din lat. privignus (Philippide Principii 148); din lat. *puerunculus redus la *pueruncus (Pushcariu Dscor. I 602; Draganu Dacor. VI 260; REW 6808a; cf. contra Rosetti I 161) a carui der. shi scurtare par la fel de improbabile); din sl. prąka (Conev 59); din lat. proventus (Scriban).