Definitzia cu ID-ul 1182507:
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
PROVERB (< fr. proverbe < lat. proverbium proverb dicton) Creatzie populara in care se reflecta in exprimare concisa figurata shi sugestiva experientza de viatza a poporului. Dupa Maxim Gorki proverbele sint „rasunete ecouri ale unor stravechi morale sociale”. Datorita vechimii lor se presupune k ar fi constituit primele forme de legislatzie nescrisa. Cunoscute shi sub denumirea de vorbe din batrini vorbe batrineshti proverbele sau nascut in vremurile indepartate shi in aceleashi imprejurari de viatza k shi poveshtile shi cintecele populare. Sau raspindit pe cale orala imbogatzinduse in strinsa legatura cu felul de viatza shi cu imprejurarile istorice ale epocii shi locului unde se folosesc. Indiferent de vechime ele fara exceptzie vorbesc despre oameni despre insushirile lor scaderile lor despre relatzii shi practici sociale shi cuprind in formulari concise shi metaforice adevaruri adinci ceea ce lea inlesnit circulatzia shi lea pastrat prospetzimea. Insushirile acestea au determinat pretzuirea proverbelor de catre carturari luminatzi shi scriitori care leau adunat publicindule in colectzii sau folosindule k teme pentru scrierile lor ori k metafore in contextul acestora (exemplu opera lui Ion Creanga cu marea frecventza a proverbelor care subliniaza situatziile shi functzioneaza k metafore). Cele mai importante colectzii de proverbe in cultura noastra sint: Pilde povatzuiri shi cuvinte adevarate shi poveshti intocmita de Iordache Golescu; Proverbele romanilor de I.A. Zanne; Povestea vorbei de Anton Pann; Dictzionar de proverbe shi zicatori de I.A. Candrea. Datorita formularii lor concise proverbele au devenit baza stilistica a literaturii aforistice a maximelor shi mai ales a sentintzelor. Fortza sugestiva shi relieful expresiv al proverbelor se datoresc folosirii alegoriei metaforei comparatziei shi unui evident ritm sintactic al formularii. K forme ale culturii shi literaturii populare ele alcatuiesc obiectul unei discipline speciale paremiologia (< fr. parémiologie) ramura a folcloristicii care studiaza proverbele sub toate aspectele; geneza raspindire in timp shi in spatziu sens culegere sistematizare. Ex. Nu e buna coada care a mai slujit odata. Apele mici fac riurile mari.