PROVEDEÁ, provăd, vb. II. Tranz. (Învechit, rar) A înzestra cu cele necesare; a prevedea. Ambii magnați erau în stare de a pune sub arme 20000 de oameni aleși, călări sau pedestri, provăzuți cu arme de mînă. HASDEU, I. V. 112. Toate locurile ce poartă astfel de numire (Grădiște), la noi precum și în țările slavone, au fost în vechime provăzute cu întărituri. ODOBESCU, S. II 179.