PROST PROÁSTA proshti proaste adj. s. m. shi f. 1. Adj. s. m. shi f. (Om) lipsit de inteligentza fara judecata fara minte; natarau nerod tont prostanac. ◊ Expr. Un prost shi jumatate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se increde ushor; (om) naiv credul. ◊ Expr. Ashi gasi prostul = ashi gasi omul care sal poata inshela ushor care sal poata duce de nas. 2. Adj. s. m. shi f. (Inv. shi pop.) (Persoana) fara shtiintza de carte; (om) neinvatzat ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu neevoluat. 3. Adj. De conditzie sociala modesta din popor de jos de rand. ◊ (In trecut) Soldat prost = ostash fara grad; soldat. 4. Adj. Obishnuit comun. ♦ De calitate inferioara lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este asha cum trebuie (din punct de vedere calitativ functzional etc.); necorespunzator nesatisfacator. ♦ (Adverbial; in legatura cu verbul „a vorbi”) Stricat incorect. ♦ (Despre situatzii shtiri intamplari etc.) Neplacut nefavorabil nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil rau. ♦ Nepriceput nepregatit neindemanatic intro meserie intro profesie etc. 6. Adj. Daunator; neprielnic. ◊ Expr. Gluma proasta (sau de prost gust) = gluma fara haz care supara jigneshte. Vorba proasta = vorba indrazneatza sau injurioasa; p. ext. cearta. Din sl. prostŭ.