PROROCÍE, prorocii, s. f. Prezicere, prevestire, prorocire. D-aia a stăruit el pe lîngă mama de a tăiat găina și s-o mănînce el, ca să se împlinească la dînsul prorocia din acele slove. ISPIRESCU, L. 274. Prorocia despre Ștefan cel Mare [titlu]. ȘEZ. III 235. – Variantă: proorocíe (ALEXANDRESCU, M. 277, CONACHI, P. 301, TEODORESCU, P. P. 104) s. f.