*própriŭ ie adj. (lat. proprius). Al fiecaruĭa in parte personal: fiecare fiintza are caracterele sale propriĭ. Care e chear al persoaneĭ: a scrie cu propria sa mina. Fara nicĭ o schimbare exact: propriile luĭ vorbe. Convenabil potrivit bun: lemn propriŭ la constructziunĭ om propriŭ adacerilor. Nume propriŭ personal (individual) in opoz. cu comun. Intzeles propriŭ primitiv shi natural in opoz. cu figurat. Cuvint propriŭ expresiune proprie care reda exact ideĭa. Astr. Mishcare proprie mishcare reala a unuĭ astru in opoz. cu aparentza. Adv. In mod propriŭ: propriŭ vorbind China propriŭ zisa. Multzĭ ignorantzĭ zic propiŭ precum din contra zic proprice ild. propice.