PRÓPRIU IE proprii adj. 1. (Adesea in legatura cu adj. pos. «meu» «tau» sau «lui» «ei» etc.) Care apartzine in mod exclusiv cuiva care este numai al lui sau al fiecaruia in parte; personal. Fata se supara mai rau simtzinduse lovita cu propriile ei arme. REBREANU R. 86. Deun ceas o privea cum se joaca zglobie vesela ametzita k de un vin tare de propria ei tineretza shi sanatate. VLAHUTZA O. A. III 36. SHi cind propria ta viatza singur no shtii pe de rost O sashi bata altzii capul so patrunza cum a fost? EMINESCU O. I 134. ◊ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se da unui lucru sau unei fiintze spre a le deosebi de celelalte lucruri sau fiintze din aceeashi categorie. Numele de persoane de tzari shi de orashe sint nume proprii. ▭ Amor propriu v. amor. Pe cont propriu v. cont. 2. (Construit cu dativul) Care constituie o particularitate a cuiva sau a ceva; caracteristic specific. SHiretenia... este proprie tuturor fiintzelor vietzuitoare. BOLINTINEANU O. 299. 3. Care este bun pentru... potrivit pentru...; indicat. Lemn propriu pentru constructzii. 4. (Despre cuvinte sau termeni) Care reda exact ideea care trebuie exprimata. Manuscrisele marilor scriitori ne arata efortul depus de aceshtia in elaborarea stilului in care shiau redactat operele munca lor uriasha pentru a gasi termenul propriu care sa expuna cit mai precis shi mai expresiv ideea. L. ROM. 1953 nr. 4 55. ◊ Expr. Propriuzis = la drept vorbind de fapt in realitate. In secolul al XIXlea putem spune k sa constituit propriuzis limba romina literara in forma care o cunoashtem azi. L. ROM. 1953 nr. 4 51. Propriuzis nu locuia decit intro camera carei slujea shi de birou shi de dormitor. CAMIL PETRESCU U. N. 25. ♦ (Despre sensul unui cuvint spre deosebire de figurat) De baza prim.