própriu (próprie) adj. Personal specific. Fr. propre. Der. impropriu adj. din fr. impropre; proprietar (var. vulg. propietar) s. m. din fr. propriétaire; prop(r)ietareasa s. f. (stapina); prop(r)ietate s. f. din fr. propriéte; improprietate s. f. din fr. impropriéte; improp(r)ietari vb. (a se face proprietar; a da tzaranilor proprietatzi agricole). Toate var. fara r sint vulgare.