PROLÓG prologuri s. n. Parte introductiva a unei opere literare sau muzicale care prezinta evenimentele ce preced actziunea in desfashurare sau elemente carei inlesnesc intzelegerea; p. ext. prefatza introducere. Rosti el insushi pe scena un prolog. SADOVEANU E. 64. Prologul pune premisele unei intimplari anume. CAMIL PETRESCU T. II 37. Prologul cu care incepe cartea intitulata «Ciocoii» este un studiu psihologic. GHICA S. A. 80. ◊ (In teatrul antic) Parte a unei piese care preceda actziunea propriuzisa shi in care se expunea subiectul shi se cerea spectatorilor bunavointza de a asculta; (mai ales la romani m.) actorul care recita aceasta parte a piesei.