PROLOG (< fr. prologue < lat. prologus < gr. prologos; cf. gr. pro inainte shi logos vorbire discurs) Caracteristic indeosebi teatrului antic folosit shi in drama moderna prologul constituie partea ce precede contzinutul unei opere literare. In tragedia greaca pina la Sofocle prologul preceda intrarea corului shi avea functzia k prin dialogul dintre personaje sa expuna subiectul cum shi evenimentele anterioare acelora care se desfashurau in piesa propriuzisa. In piesele lui Euripide prologul este pus pe seama unui singur personaj care rezuma dinainte intreaga piesa procedeu imprumutat shi de latini (Plaut Terentziu). In teatrul grec shi latin prologul avertiza pe spectatori asupra caracterelor personajelor a cauzelor actziunii a deznodamantului. Prologul se intilneshte shi in miracolele shi misterele medievale (v.) precum shi in creatzia epica in romane (Ciocoii vechi shi noi de N. Filimon; SHoimii de M. Sadoveanu) k shi in unele din creatziile populare versificate k balada (v.). Ex. prolog in teatru Directorul poetul teatrului actorul comic DIRECTORUL „Voi doi care deatitea ori in neajuns SHi la necaz alaturea miatzi stat Sami spunetzi ce nadejdi legatzi Dencumetarea noastra. Datzimi sfat Cei de facut prin tzarile acestea. Multzimii vrem pe plac sai fim Indeosebi fiindca ea traieshte SHi in acelashi timp ne lasa sa traim SHi noi. TZarushiis pushi e scena gata. SHi fiecareo sarbatoare spera. Iatai pe totzi acuma din sprincene ridicind Cu nerabdare un spectacol ashteptind. SHtiu cear dori norodul sa asculte: Perplex k astazi insa nam fost niciodat' Cu bunatatzi norodul na fost rasfatzat Dar a citit grozav de multe. Cum o aducem k mai nou oleaca Sa para totul plin de tilc dar sa shi placa? Envederat cami face mare bucurie Sa vad multzimea cum o ia catre baraca Inghesuinduse shi dind din coate Sashi taie drum prin poartangusta. Envederat cami face mare bucurie Sa vad k incan plina zi la ora patru Multzimeashi face loc spre casierie. SHi k sencaiera pentrun bilet pe mine Can timp de foamete pentru o pine. Cu gloata pestritza asha dea dreptul Face minuni numai poetul. POETUL O numi vorbi deacea multzime! Privind la ea ma prinde doar sfiala. Ma apara te rog de a vedea invalmasheala Ce fara voie ne atrage in virtej Ma du de potzi spre treptele celeste Acolo unde bucuria pura infloreshte. Unde iubirea prietenia can poveste Un rod dau inimii dumnezeieshte. Ah ceea ce din profunzimi de piept rasare Cu buza doar sfios shia murmurat Ce parea izbindi e inghitzit deo clipa De fortza ei salbatica shi mare. SHiades doar dupa cea razbit prin ani Un rod desavirshit de vede. Ce straluceshte e sortit sa tzinao clipa Dar adevarul niciodata nu se pierde.” (GOETHE Faust traducere de L. Blaga)