prolificitate sf [At: ENC. AGR. I, 122 / Pl: ~tăți / E: fr. prolificité] 1 Însușire de a fi prolific (1) Si: (înv) plodiciune, plodnicie. 2 (Spc) Indice care reprezintă numărul total de pui născuți la o fătare de femelele mamiferelor multipare. 3 (Spc; pgn) Capacitate de înmulțire a unor animale.