PROGRÉS (< fr. it. lat.; {s} pro² + lat. gressus „pashire”) s. n. Etimologic inseamna mers inainte. In sens obishnuit cu intentzie valorizatoare orice transformare graduala dinspre mai putzin bine spre mai bine. In sens absolut credintza potrivit careia epocile ulterioare prezinta imbunatatziri in raport cu cele anterioare iar omenirea cunoashte o perfectzionare graduala. Credintza in p. este caracteristica gandirii filozofice din sec. 18 iluminist (Voltaire Condorcet Kant); Hegel intro viziune a istoriei k realitate progresiva a principiilor ratzionale a teoretizat p. in mod global k o inaintare temporala a popoarelor de la cea mai primitiva societate la cea mai avansata; la fel de importanta a fost ideea de p. pentru Compte Marx shi Spencer. Dar nu intotdeauna filozofii au fost atat de optimishti in privintza ideii de p. De altfel p. este un concept modern ale carui origini nu merg mai departe de conceptzia creshtina medievala despre providentza. Este important sa distingem intre p. shtiintzific shi p. tehnologic unde imbunatatzirile in domenii k tratamentul medical mijloacele de transport teoriile shtiintzifice etc. sunt relativ ushor de stabilit shi p. moral shi spiritual care ridica profunde probleme filozofice privind natura fericirii shi moralitatzii: nu este deloc evident k noi suntem mai fericitzi mai morali sau mai pioshi mai putzin dogmatici sau mai tolerantzi decat inaintashii noshtri. ♦ Mers inainte propashire; dezvoltare. ◊ P. economic = ameliorarea performantzelor globale ale functzionarii unei economii natzionale care se concretizeaza in imbunatatzirea calitatzii vietzii populatziei. ♦ Creshtere.