programatica muzica ~ orice muzica simfonica sau instrumentala al carei contzinut expresiv asociat prin intentzie declarata a autorului sau prin traditzie de o sursa concreta de inspiratzie: fapt de viatza eveniment istoric motiv literar sau artistic idee filozofica etc. Notziunea pune in discutzie ideea contzinutului muzicii shi a alimentat indeosebi in sec. 19 disputa dintre adeptzii muzicii „pure” (v. absoluta muzica) shi promotorii unei muzici a reprezentarilor. Estetica muzicala contemporana a stabilit distinctziile necesare intre programatism shi contzinutul muzicii. Contributziile unor ganditori romani contzin idei pretzioase care se inscriu pe coordonate astazi aproape unanim acceptate. „Muzica pura nu exista. Orice muzica are un motiv literar poetic dramatic filozofic. Numai un adevarat muzician transfera un astfel de motiv* in motive muzicale apte de a fi tratate exclusiv conform legilor artei muzicale. Bunele poeme* simf. shiau dedus forma numai din particularitatea virtutzilor inerente ideilor lor muzicale” (D. Cuclin Tratat de estetica muzicala Buc. 1933 p. 323). „Muzica are o capacitate foarte limitata de a suscita imagini vizuale. Muzica de acest fel este valabila numai in masura in care se construieshte pe structuri foarte solid implantate intro logica pur muzicala” (P. Bentoiu Imagine shi sens. Buc. 1971 p. 94). Socotita adeseori drept o creatzie a romantismului p. ishi intinde radacinile pana in Prerenashtere. Numeroase compozitzii cu caracter imitativ marturisesc despre ambitzia dintotdeauna a muzicianului de a stabili puncte de contact intre arta sa shi realitatea inconjuratoare. In aceasta tendintza figurativa se inscriu lucrari de Jannequin Costeley Claude Le Jeune Lassus etc. shi chiar aparitzia unor forme compozitzionale [v. caccia; ecou (III)]. Muzica imitativa descriptiva care constituie o linie particulara a programatismului ishi prelungeshte existentza in sec. 16 shi 17 cu o deosebita eficientza in shcoala fr. (Couperin Rameau Daquin). In aceeashi perioada Vivaldi scrie seria de concerte pentru vl. shi orch. „Anotimpurile” incercare de reconciliere a rigorilor formei* muzicale cu intentzia programatica. Sensul superior al programatismului a fost enuntzat in 1807 de Beethoven in celebrul motto al Simfoniei pastorale: „Mai degraba evocare a sentimentelor decat pictura”. Puternicul accent care unii romantici shi shcolile natzionale lau pus asupra p. este nuantzat de aceasta viziune noua; reinterpretarea profunda a inspiratziei extramuzicale prin datele constructziei sonore. Din acest moment ambitziile imitative shi descriptive sunt treptat abandonate in favoarea formularilor prin imagini muzicale de sine statatoare. Sec. 19 este perioada de maxima inflorire a genului: Berlioz (Simfonia fantastica) Listz creatorul poemului simfonic piesa de forma libera propice p. orchestrale (Preludiile Tasso etc.) Musorgski (O noapte pe muntele pleshuv Tablouri dintro expozitzie) Smetana (Ciclul de poeme simfonice Patria mea) Richard Strauss (Don Juan Till Eulenspiegel O viatza de erou Simfonia Alpilor etc.) Debussy (Preludiu la „Dupa amiaza unui faun” Marea etc.) Ceaikovski care in uverturile*fantezie* Romeo shi Julieta Francesca da Rimini a cautat sa concilieze marea forma muzicala cu „dramaturgia” programului literar sunt numai cateva dintre marile nume ale muzicii universale care au ilustrat p. O varianta simf. a p. descriptive este tabloul simf. Genul este bogat in creatzii valoroase shi in muzica romaneasca; citam cateva lucrari apartzinand lui G. Enescu (Suita sateasca shi Suita pentru vl. shi pian „Impresii din copilarie”) A. Alessandrescu (Acteon) M. Jora (suita Privelishti moldoveneshti) M. Negrea (suita „Prin Muntzii Apuseni”) D. Gheciu (Pe Bucegi) A. Mendelsohn (Poemul Prabushirea Doftanei) Th. Rogalski (Doua schitze simfonice) Al. Pashcanu (Poemul Carpatzilor) D. Bughici (Poemul Evocare) P. Bentoiu (Poemul Luceafarul) Th. Grigoriu (Variatziuni simfonice pe un cantec de Anton Pann) etc. „Programul” unei lucrari muzicale ramane o punte posibila intre intentzia eventuala a compozitorului shi fondul aperceptiv al ascultatorului o poarta prin care se patrunde in muzica dar nu un capat de drum. „Identificarea” programului nu constituie shi receptzionarea semnalului emis de opera muzicala a carei succesiune de imagini se constituie intrun sistem propriu intraductibil in cuvinte.