PROFÉT (< lat. fr.) s. m. Persoana socotita k fiind inzestrata cu insushirea de a prezice fie prin revelatzie fie prin interpretarea vedeniilor shi oracolelor de obicei aleasa pentru a indeplini aceasta misiune. In „Biblie” p. (prorocul) este purtatorul de cuvant al lui Dumnezeu ales de acesta k sa perceapa cuvantul divin shi sa primeasca viziuni care le va interpreta. „Biblia” distinge patru mari p. Isaia Ieremia Ezechiel shi Daniel la care se adauga 12 p. mai mici (Zaharia Amos sh.a.); fiecare dintre ei a dat numele unei cartzi a „Bibliei”. Moise este considerat cel mai mare dintre p. singurul care a vorbit cu Dumnezeu fatzan fatza. In Islam este acceptat titlul de p. pentru marile figuri biblice dar k p. absolut nu este recunoscut decat Mahomed interpretul direct shi mijlocitorul intre Allah shi oameni. ♦ Prin extrapolare in limbaj modern este numit p. orice vizionar ale carui presupuneri sunt susceptibile de a se implini ori sau implinit deja.