PROCÚRA procuri s. f. (Jur.) Imputernicire prin care cineva poate actziona in numele altcuiva; actul prin care se da aceasta imputernicire. V. mandat. Eu am procura sa dreg shi sa fac cum e mai bine pentru interesele lui. C. PETRESCU R. DR. 89. ◊ Procura generala = imputernicire completa fara restrictzii. Da numaidecit o procura generala lui Costica cu drept de a pune la orice nevoie advocat in locul lui. CARAGIALE O. VII 28.