PROCLÉT A procletzi te adj. 1. (Obishnuit in imprecatzii; mai ales substantivat) Blestemat afurisit ticalos mishel infam. A imprumutat procletul bani pentru nunta unei fiice shi nici nunta na facut. SADOVEANU N. F. 185. Nul cunoscu k este zmeu cind il vazu atit de bine shtiu procletul a se schimba. ISPIRESCU L. 124. Acum in clipa sa se aleaga unul dintre voi care sa mearga shi sa afuriseasca pe acest proclet shi vrajmash cumplit. CREANGA P. 57. 2. Grozav strashnic cumplit. Parca niciodata nul nemerise atita de proclet pe boierul Miron incit a fost bucuros cind la dat afara. REBREANU R. I 98. Dupa atita zoalal cuprinse un somn asha de proclet de adormi k mort. RETEGANUL P. III 28. ◊ (Adverbial) Auzindul Ion racni shi mai proclet. REBREANU I. 91.