Definitzia cu ID-ul 505776:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
proáspat (proáspata) adj. 1. Recent nou de curind. 2. Natural nepreparat. Mr. megl. proaspit istr. proaspat. Gr. πρόσφατος (Cihac II 690; Murnu 47; Cipariu Gram. 84; Pascu I 194; Sandfeld 30). Der. prospatura s. f. (aliment proaspat; persoana recent innobilata); improspata vb. (a face sa fie proaspat); prospetzime s. f. (noutate fragezime).