2 intrări

3 definiții

Explicative DEX

prișleși vtir [At: BIBLIA (1688), 1762/54 / Pzi: esc / E: ns cf prișleț] (Îvr) 1-3 A (se) stabili în altă parte. 4-6 A (se) strămuta. 7-9 A (se) înstrăina.

prișleșésc v. tr. (vsl. prišĭlŭ, part. perf. activ, d. pri-iti, a veni. V. pașol). L. V. Duc să locuĭască aĭurea. V. intr. Emigrez.

Etimologice

prișleșí (-șésc, -ít), vb.1. A se stabili în altă parte. – 2. A emigra. Sl. prišĭlŭ, part. din priiti „a veni” (Tiktin). Sec. XVII, înv., ca și der. prișleț, s. m. (venetic), din sl. prišĭlĭcĭ.

Intrare: prișleșire
prișleșire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prișleșire
  • prișleșirea
plural
  • prișleșiri
  • prișleșirile
genitiv-dativ singular
  • prișleșiri
  • prișleșirii
plural
  • prișleșiri
  • prișleșirilor
vocativ singular
plural
Intrare: prișleși
verb (V402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prișleși
  • prișleșire
  • prișleșit
  • prișleșitu‑
  • prișleșind
  • prișleșindu‑
singular plural
  • prișleșește
  • prișleșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prișleșesc
(să)
  • prișleșesc
  • prișleșeam
  • prișleșii
  • prișleșisem
a II-a (tu)
  • prișleșești
(să)
  • prișleșești
  • prișleșeai
  • prișleșiși
  • prișleșiseși
a III-a (el, ea)
  • prișleșește
(să)
  • prișleșească
  • prișleșea
  • prișleși
  • prișleșise
plural I (noi)
  • prișleșim
(să)
  • prișleșim
  • prișleșeam
  • prișleșirăm
  • prișleșiserăm
  • prișleșisem
a II-a (voi)
  • prișleșiți
(să)
  • prișleșiți
  • prișleșeați
  • prișleșirăți
  • prișleșiserăți
  • prișleșiseți
a III-a (ei, ele)
  • prișleșesc
(să)
  • prișleșească
  • prișleșeau
  • prișleși
  • prișleșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)