O definiție pentru prișleșire
Etimologice
prișleșí (-șésc, -ít), vb. – 1. A se stabili în altă parte. – 2. A emigra. Sl. prišĭlŭ, part. din priiti „a veni” (Tiktin). Sec. XVII, înv., ca și der. prișleț, s. m. (venetic), din sl. prišĭlĭcĭ.
Intrare: prișleșire
prișleșire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||