prizné, adv. – (reg.) În întregime, cu totul; curat, neamestecat: „Ița me-i de grâu de vară, / A ta-i prizne de secară” (Țiplea, 1906: 478). (Maram.). – Din sl. prisne (MDA); din sl. prisǐnǔ (Tiktin, cf. DER; DLRM, Scriban).