PRIVITÓR OÁRE privitori oare adj. (Adesea substantivat) (Cel) care priveshte care se uita (la cineva sau la ceva). La locul intimplarii se shi adunase o roata neagra de privitori. C. PETRESCU C. V. 34. Vazind pe BarbaCot piticul stind Peun gard dealaturi privitor La pus la joc. COSHBUC P. I 58. Privitorii cu caciulile in mina i urau drum bun. CREANGA P. 307. ◊ Loc. prep. Privitor la... = referitor la... relativ la... asupra despre. Notele privitoare la viatza intima a lui... Turgheniev sint destul de restrinse. SADOVEANU E. 233. Proiect privitor la intrebuintzarea... veniturilor asociatziunii. ODOBESCU S. I 475. ♦ (Substantivat invechit) Persoana care asista la o reprezentatzie teatrala; spectator. Multe scene sint cu adevarat dramatice shi vrednice a mishca sufletul privitorilor. CARAGIALE O. III 221. Privitor k la teatru Tu in lume sa tenchipui: Joace unul shi pe patru Totushi tu ghicivei chipui. EMINESCU O. I 196. Altul zicea k sa se tipareasca piesa shi sa se imparta la privitori. NEGRUZZI S. I 342.