PRIVILÉGIU privilegii s. n. Avantaj scutire de obligatzii (catre stat) drept sau distinctzie sociala care se acorda in situatzii speciale unei persoane unui grup sau unei clase sociale ori in feudalism orashelor shi manastirilor; (concr.) act prin care se acorda un avantaj un drept o distinctzie etc. ♦ Spec. (Jur.) Drept conferit de lege unui creditor de a fi preferat celorlaltzi creditori in virtutea creantzei sale. ♦ P. gener. Drept avantaj favoare; imprejurare favorabila pentru cineva. [Pl. shi: (inv.) privilegiuri] Din fr. privilège lat. privilegium.