PRISTÁV (1 2) pristavi s. m. (3) pristavuri s. n. 1. (In Evul Mediu in TZara Romaneasca shi in Moldova) Persoana care anuntza populatziei shtirile oficiale dispozitziile ordonantzele; crainic. ♦ Functzionar administrativ; ispravnic. 2. S. m. Vataf pe moshia unui boier. 3. S. n. (Inv.) Comunicare oficiala ordonantza porunca. Din sl. pristavŭ.