pristáv (pristávi) s. m. 1. Crainic. 2. Ordonantza porunca. 3. Intendent vataf. Sl. pristavŭ „ushier” (Miklosich Slaw. Elem. 39; Conev 60). Der. pristavi vb. (inv. a instala in functzie a preda postul) din sl. pristaviti; pristavoaie s. f. (sotzia pristavului); pristavlisi vb. (a inmina) din rus. pristavlivati toate inv.