prisnél (prisnéle) s. n. 1. Virful fusului. 2. Partea interioara a fusului morii care transmite pietrei de moara mishcarea rotzii hidraulice. 3. Sfirleaza titirez. 4. Coadashoricelului (Myriophyllum). 5. Persoana isteatza agera. Var. prisnel pristen pristelnic. Megl. praslen. Sl. cf. slov. preslen sb. pṝsljen ceh. prslen din sl. pręsti „a toarce” (Miklosich Slaw. Elem. 41; Cihac II 293; Conev 60) cf. mag. pereszlén. Legatura cu bg. parsten „inel” (Tiktin) nu este evidenta. Probabil este acelashi cuvint cu prislea (var. prisnea pirslea) s. m. (cel mai mic dintre fii sau dintre fratzi) care trebuie sa exprime ideea de „copil istetz” shi care Cihac II 317 il lega de a prasi „a reproduce” shi Scriban de sl. pristŭ „deget”.