PRIPASHÍ pripashesc vb. IV. 1. Refl. A se stabili undeva sau pe linga cineva venind din locuri straine; a se oploshi a se aciua. Se pripashise la Dej venind de undeva de la Oradea. VORNIC P. 195. Baltag sa pripashit numai de cinci ani in satul Viishoarei. SANDUALDEA U. P. 9. Pe linga tzara numita Nemeea se pripashise un leu asha de groaznic shi asha de mare cum nu se mai vazuse pina atunci. ISPIRESCU U. 30. ◊ Fig. Cind sa iasa din ograda Lazar Lungu se mai opri o clipa in fatza tufei de liliac care i se pripashise de mai multzi ani aici linga gard. MIHALE O. 160. Chiar la mijlocul unei prapastii uriashe descoperi o scobitura umbrita de un brad pipernicit ce se pripashise acolo. STANOIU C. I. 153. 2. Tranz. (Rar) A lua shi a tzine pe linga sine pe cineva lipsit de adapost de capatii; a aduna de pe drumuri. Pentru coana Sitza totzi prietenii lui Gheorghitza buni shi rai se numeau stricatzi: de unde lai mai pripashit shi pe stricatul asta? BASSARABESCU V. 162.