prinz (pranzuri) s. n. 1. Masa de la mijlocul zilei. 2. Ora 12 la miezul zilei. Mr. prindzu. Lat. prandium (Pushcariu 1389; CandreaDens. 1451; REW 6730) cf. vegl. prints it. pranzo (logud. prandzu). Der. prinzi (mr. prindzu prindzascu megl. prundzos) vb. (a minca < de prinz ›) din lat. prandĕre cu schimb de conjug. (Densusianu Hlr. 148; Pushcariu 1390; CandreaDens. 1452; REW 6728) cf. vegl. prendar calabr. pranziare „a minca bine” logud. prandere; prinzare s. f. (masa de prinz); prinzishor s. n. (micul dejun masa de dimineatza; Banat pomana de noua zile dupa moarte).