PRIMITÓR, -OÁRE, primitori, -oare, adj. 1. Care dă ospitalitate cu multă plăcere; ospitalier. Ca toți bătrînii din vremea aceea, era bun la inimă, primitor și totdeauna glumeț. La TDRG. ♦ (Rar) Făcut pentru a da ospitalitate, pentru a adăposti; încăpător. Ne trebuiesc biblioteci mari, bine organizate, primitoare ale mulțimii însetate de cultură. SADOVEANU, E. 22. 2. Care primește, care acceptă; receptiv. Femeile au fost mai primitoare de cultură străină decît bărbații. IBRĂILEANU, SP. CR. 230.